Nebuna de George Coșbuc

Aveam în sat un om nebun, se numea Anghel. Cu toți fugeam in urma lui pe stradă și strigam “Anghel prostu/Cățelușul nostru/Să-l culcăm în paie/Și să-i dăm bătaie” iar el se intorcea injurând si blestemând. Niciodata nu m-am gandit că ar putea exista o poveste in spatele acelui om. Niciodată până când am citit această poezie. Iar astăzi regret atât de mult gesturile copilărie mele, deși cu nimic nu mai pot schimba cele ce-au fost.